Semnificația numelui Balea. Ipoteză istorică și etimologică.

     În Evul Mediu, străinii au făcut referire la români utilizând diferite denumiri. Astfel de denumiri prezente în izvoarele istorice sunt: voloh, boloh, valah, balac, palac, valeos, baleos etc., în funcție de aparatul fonator al limbii vorbite de poporul respectiv.  

     Un exemplu în acest sens este „Geografia ” armeanului Anania din Șhirak, izvor istoric din sec. IX în care se menționează țara românilor pe care autorul o numește țara „Balakh”. În izvorul istoric rusesc din sec. XII, „Cronica lui Nestor”, românii sunt numiți volochi. Dacă rușii îi numeau pe români volohi sau bolohi (pentru sec. XIII este menționată în Nordul Moldovei Țara Bolohovenilor), maghiarii îi numeau blachi, alte popoare folosesc pentru români denumirile de balachi, balahi, valahi, valeos/baleos. Cuvintele ce au consoana inițială b –balaci, belaci etc. arată că vorbitorii au aparat fonator ce percepe labialele (o consoană în cadrul cărei articulări se folosesc ambele buze). Astfel, într-o vorbire fluentă se confundă ușor -v -, cu – b-, iar terminația – ci – este o sonorizare a lui – hi – făcându-se astfel trecerea de la v(a)lahi – la balahi – balaci etc.

     Cu timpul aceste denumiri au intrat în onomastica autohtonilor. În procesul de cucerire a Transilvaniei, ungurii au întâmpinat rezistența conducătorului românilor pe care îl numeau Blachul Gelu (Gelu românul) în cronica „Faptele Ungurilor”. În Dobrogea, românii eru conduși în sec. XIV de cel numit Balica (românul). Urmașul lui Dragoș, voievod din Maramureșului și primul descălecător din Moldova, se numea Balch sau Baliță.  Aflăm din surse istorice că în sec XIV existau în Ardeal cnezii Balea, conducători locali al căror nume provine probabil din termenul blach/balach (folosit de străini pentru a-i denumi pe români) devenit în limba română balea. Prin atracția fonetică, a vocalei e – de către – a – s-a ajuns la pierderea terminației ch/chi/ci/hi (ar fi sunat „baleach/chi/ci/hi) și a rezultat balea. Alte nume de familie pe care le-am întâlnit și despre care consider că au la bază numele vechi românesc valah/balac sunt: Voloh, Bulac, Balica, Bolea, Palea etc.