În vremurile străvechi ale Egiptului, pe când faraonii își ridicau temple mărețe și orașele răsunau de cântece și rugăciuni, trăia un om cu un nume predestinat: Imhotep, „Cel care aduce pacea”. Imhotep nu era un om obișnuit. El era mare preot, medic, arhitect și sfătuitor al faraonului Djoser, care domnea peste Egipt. Era cunoscut pentru înțelepciunea sa. În timpul unei eclipse de soare, Imhotep stătea singur în templu și se ruga la zeii Egiptului. Deodată, o lumină strălucitoare a umplut încăperea, iar o voce blândă i-a vorbit:
— Imhotep, eu sunt Thoth, zeul înțelepciunii. Am venit să-ți dau această carte sacră, plină de secretele vindecării și magiei. Imhotep a primit cu bucurie cartea și a început să studieze în taină tainele medicinei și ale magiei. Curând, el a devenit un doctor atât de priceput încât putea vindeca boli pe care nimeni altul nu le poate înțelege.
Într-o zi, faraonul Djoser l-a chemat în grabă:
— Imhotep, o boală ciudată a cuprins țara! Oamenii se îmbolnăvesc și nimeni nu știe cum să-i ajute! Unii au febră mare, ochii li se umplu de o ceață, iar alții nu mai pot să vorbească sau să meargă. Uneori, trupurile lor tremură fără oprire.
Imhotep și-a ascuțit mintea și a zis:
— Majestate, există plantă rară care poate vindeca orice boală. Dar planta este păzită de spiritul deșertului, Serapheum. Trebuie să fii curajos pentru a o găsi.
Faraonul l-a privit cu încredere:
— Mergi, Imhotep! Iti voi pune la dispoziție toate cele necesare calatoriei. Egiptul are mare nevoie de vindecare!
Imhotep a pornit în căutarea plantei. După zile întregi de mers, înfruntând furtuni de nisip, făcând față arsitei de sub soarele arzător, a ajuns într-o oază ascunsă. Acolo, pe malul unui mic lac sărat, creștea o plantă stranie, cu frunze lucioase și flori albastre, care păreau să lumineze în întuneric. Mirosul ei aducea liniște și ușura durerea. Imhotep știa că aceasta era planta vindecătoare.
Dar înainte să o poată culege, din umbrele nisipului a apărut o ființă înfricoșătoare: Serapheum, spiritul deșertului. Era un gigant cu trup de leu și cap de om, acoperit de nisipul arid, cu aripi uriașe și ochi aprinși ca jarul. Din gură îi ieșeau scântei, iar pașii lui făceau vântul să urle printre dune.
— Cine ești tu, muritorule, care îndrăznești să intri pe tărâmul meu? a întrebat Serapheum cu vocea unui tunet.
— Eu sunt Imhotep, slujitorul zeilor și vraciul faraonului Djoser. Caut planta vindecătoare pentru boala poporului meu, a răspuns el curajos.
Spiritul i-a zâmbit cu blândețe, în ciuda aparenței sale:
— Dacă răspunzi corect la cele trei întrebări, planta îți va fi dată.
Serapheum a început:
— Spune-mi, ce este mai puternic decât moartea? Imhotep a gândit și a răspuns:
— Dragostea este mai puternică decât moartea, căci ea dă viață și speranță.
Spiritul a încuviințat și a întrebat:
— Ce leagă trecutul de viitor?
— Amintirile și înțelepciunea pe care le lăsăm în urmă, a zis Imhotep.
Serapheum a pus ultima întrebare:
— Ce poate schimba lumea fără să o atingă?
— Cuvintele și gândurile, căci ele pot schimba inimi și destine, a răspuns Imhotep.
Atunci spiritul a dispărut și planta vindecătoare a apărut în fața lui.
Întors la Teba, Imhotep a cules cu grijă frunzele și florile plantei și a preparat o poțiune. Leacul avea o culoare albastră, strălucitoare, și un miros ușor dulce.
— Luați această poțiune, spuse el bolnavilor. Beți câte puțin în fiecare zi și veți simți cum puterea zeilor vă pătrunde în trup.
În câteva zile, oamenii au început să se simtă mai bine. Febra a scăzut, cețurile din ochi s-au risipit, iar glasurile lor au revenit clare și puternice. Imhotep a salvat Egiptul de această boală misterioasă și toți îl priveau acum ca pe un adevărat erou.
Faraonul, recunoscător, a spus:
— Imhotep, tu ești adevăratul dar al zeilor pentru Egipt!
De atunci, povestea lui Imhotep, omul care vorbea cu spiritele și vindeca boli, a rămas vie în inimile egiptenilor, iar oamenii îl respectau ca pe un sfânt și un erou.
Povestire istorico-fantastică pentru copii
