duminică, 28 septembrie 2025

INCURSIUNE ÎN ISTORIA ARTEI UNIVERSALE (IMAGINI)

 Arta în Epocile pietrei

Venus din Tan Tan - cea mai veche statuetă antropomorfă din lume, de acum cca. 500 000 - 300 000 ani, descoperită în Africa. 

Venus din Hohle Fels - cea mai veche statuetă descoperită în Europa (Germania) de acum cca. 40 000 ani.


Omul-leu - figurină realizată din fildeș de mamut,  descoperită în Germania și veche de 40.000 de ani.

Bizon - pictură rupestră din Peștera Altamira (Spania)

Cal -pictură rupestră din peștera Lascaux (Franța)

                                                                       Menhir (megalit)

Stonehenge -dolmen (megalit din Anglia)
 
Arta în epocile metalelor 
 
Vasul de argint Gundelstrup din epoca fierului (Danemarca)

 
Ruinele Palatului din Cnossos (Insula Creta), arhiectură-civilizația minoică-prima mare civilizație a epocii bronzului
 
       Frescă din Cnossos - pictură - civilizația minoică

Poarta Leilor din Micene - arhitectură- civilizația miceniană -civilizație a bronzului din Grecia de astăzi
 


duminică, 10 august 2025

Preotul Moise Balea - pionier al comunității ortodoxe române din America



Cine a fost Moise Balea?

Moise Balea (născut în 1877/1879, comuna Cărpiniș, județul Alba) a fost primul preot ortodox român ajuns în Statele Unite, având un rol esențial în organizarea și întărirea vieții religioase și culturale a românilor din diaspora nord-americană .

  • Formare și plecare în America
    A urmat cursurile Institutului Teologic din Sibiu (1902–1905) și a fost hirotonit în octombrie 1905. A plecat imediat în SUA, fiind repartizat inițial la parohia din Cleveland, Ohio .

  • Activitate misionară și ecleziastică
    A fondat aproximativ 15 parohii ortodoxe românești în orașe precum Youngstown, Indiana Harbor, Philadelphia, St. Paul, Sharon, Canton, Warren, Alliance, Akron și Ellwood City—multe dintre ele având propriile biserici .

  • Publicistică românească în America
    În 1906 a lansat primul ziar românesc de pe continent, intitulat America . În 1930 a întemeiat și ziarul Tribuna, cunoscut pentru orientarea sa anticomunistă .

  • Viața ulterioară și decesul
    În anii 1930, a lucrat în industria americană, inclusiv la Ford, în Detroit. A decedat în 1942, fiind înmormântat la Vatra Românească (Jackson, Michigan), un simbol al prezenței instituționale românești în America .


Importanța sa istorică

Moise Balea este considerat, corect, un ctitor al primelor parohii ortodoxe românești pe continentul american – nu doar ca lider religios, ci și ca promotor al identității culturale și spirituale românești peste ocean. Ziarele pe care le-a fondat și instituțiile pe care le-a inițiat au consolidat coeziunea comunităților românești de atunci.


vineri, 27 iunie 2025

Înțeleptul zeilor și tălmaciul destinului

    

 În vremurile străvechi ale Egiptului, pe când faraonii își ridicau temple mărețe și orașele răsunau de cântece și rugăciuni, trăia un om cu un nume predestinat: Imhotep, „Cel care aduce pacea”. Imhotep nu era un om obișnuit. El era mare preot, medic, arhitect și sfătuitor al faraonului Djoser, care domnea peste Egipt. Era cunoscut pentru înțelepciunea sa. În timpul unei eclipse de soare, Imhotep stătea singur în templu și se ruga la zeii Egiptului. Deodată, o lumină strălucitoare a umplut încăperea, iar o voce blândă i-a vorbit:

— Imhotep, eu sunt Thoth, zeul înțelepciunii. Am venit să-ți dau această carte sacră, plină de secretele vindecării și magiei. Imhotep a primit cu bucurie cartea și a început să studieze în taină tainele medicinei și ale magiei. Curând, el a devenit un doctor atât de priceput încât putea vindeca boli pe care nimeni altul nu le poate înțelege. 

Într-o zi, faraonul Djoser l-a chemat în grabă:

— Imhotep, o boală ciudată a cuprins țara! Oamenii se îmbolnăvesc și nimeni nu știe cum să-i ajute! Unii au febră mare, ochii li se umplu de o ceață, iar alții nu mai pot să vorbească sau să meargă. Uneori, trupurile lor tremură fără oprire.

Imhotep și-a ascuțit mintea și a zis:

— Majestate, există plantă rară care poate vindeca orice boală. Dar planta este păzită de spiritul deșertului, Serapheum. Trebuie să fii curajos pentru a o găsi.

Faraonul l-a privit cu încredere:

— Mergi, Imhotep! Iti voi pune la dispoziție toate cele necesare calatoriei. Egiptul are mare nevoie de vindecare!

Imhotep a pornit în căutarea plantei. După zile întregi de mers,  înfruntând furtuni de nisip, făcând față arsitei de sub soarele arzător, a ajuns într-o oază ascunsă. Acolo, pe malul unui mic lac sărat, creștea o plantă stranie, cu frunze lucioase și flori albastre, care păreau să lumineze în întuneric. Mirosul ei aducea liniște și ușura durerea. Imhotep știa că aceasta era planta vindecătoare.

Dar înainte să o poată culege, din umbrele nisipului a apărut o ființă înfricoșătoare: Serapheum, spiritul deșertului. Era un gigant cu trup de leu și cap de om, acoperit de nisipul arid, cu aripi uriașe și ochi aprinși ca jarul. Din gură îi ieșeau scântei, iar pașii lui făceau vântul să urle printre dune.

— Cine ești tu, muritorule, care îndrăznești să intri pe tărâmul meu? a întrebat Serapheum cu vocea unui  tunet.

— Eu sunt Imhotep, slujitorul zeilor și vraciul faraonului Djoser. Caut planta vindecătoare pentru boala poporului meu, a răspuns el curajos.

Spiritul i-a zâmbit cu blândețe, în ciuda aparenței sale:

— Dacă răspunzi corect la cele trei întrebări, planta îți va fi dată.

Serapheum a început:

— Spune-mi, ce este mai puternic decât moartea? Imhotep a gândit și a răspuns:

— Dragostea este mai puternică decât moartea, căci ea dă viață și speranță.

Spiritul a încuviințat și a întrebat:

— Ce leagă trecutul de viitor?

— Amintirile și înțelepciunea pe care le lăsăm în urmă, a zis Imhotep.

Serapheum a pus ultima întrebare:

— Ce poate schimba lumea fără să o atingă?

— Cuvintele și gândurile, căci ele pot schimba inimi și destine, a răspuns Imhotep.

Atunci spiritul a dispărut și planta vindecătoare a apărut în fața lui.

Întors la Teba, Imhotep a cules cu grijă frunzele și florile plantei și a preparat o poțiune. Leacul avea o culoare albastră, strălucitoare, și un miros ușor dulce.

— Luați această poțiune, spuse el bolnavilor. Beți câte puțin în fiecare zi și veți simți cum puterea zeilor vă pătrunde în trup.

În câteva zile, oamenii au început să se simtă mai bine. Febra a scăzut, cețurile din ochi s-au risipit, iar glasurile lor au revenit clare și puternice. Imhotep a salvat Egiptul de această boală misterioasă și toți îl priveau acum ca pe un adevărat erou.

Faraonul, recunoscător, a spus:

— Imhotep, tu ești adevăratul dar al zeilor pentru Egipt!

De atunci, povestea lui Imhotep, omul care vorbea cu spiritele și vindeca boli, a rămas vie în inimile egiptenilor, iar oamenii îl respectau ca pe un sfânt și un erou.

Povestire istorico-fantastică pentru copii



joi, 5 ianuarie 2023

Semnificația numelui Balea. Ipoteză istorică și etimologică.

     În Evul Mediu, străinii au făcut referire la români utilizând diferite denumiri. Astfel de denumiri prezente în izvoarele istorice sunt: voloh, boloh, valah, balac, palac, valeos, baleos etc., în funcție de aparatul fonator al limbii vorbite de poporul respectiv.  
     Un exemplu în acest sens este „Geografia ” armeanului Anania din Șhirak, izvor istoric din sec. IX în care se menționează țara românilor pe care autorul o numește țara „Balakh”. În izvorul istoric rusesc din sec. XII, „Cronica lui Nestor”, românii sunt numiți volochi. Dacă rușii îi numeau pe români volohi sau bolohi (pentru sec. XIII este menționată în Nordul Moldovei Țara Bolohovenilor), maghiarii îi numeau blachi, alte popoare folosesc pentru români denumirile de balachi, balahi, valahi, valeos/baleos. Cuvintele ce au consoana inițială b –balaci, belaci etc. arată că vorbitorii au aparat fonator ce percepe labialele (o consoană în cadrul cărei articulări se folosesc ambele buze). Astfel, într-o vorbire fluentă se confundă ușor -v -, cu – b-, iar terminația – ci – este o sonorizare a lui – hi – făcându-se astfel trecerea de la v(a)lahi – la balahi – balaci etc.
     Cu timpul aceste denumiri au intrat în onomastica autohtonilor. În procesul de cucerire a Transilvaniei, ungurii au întâmpinat rezistența conducătorului românilor pe care îl numeau Blachul Gelu (Gelu românul) în cronica „Faptele Ungurilor”. În Dobrogea, românii eru conduși în sec. XIV de cel numit Balica (românul). Urmașul lui Dragoș, voievod din Maramureșului și primul descălecător din Moldova, se numea Balch sau Baliță.  Aflăm din surse istorice că în sec XIV existau în Ardeal cnezii Balea, conducători locali al căror nume provine probabil din termenul blach/balach (folosit de străini pentru a-i denumi pe români) devenit în limba română balea. Prin atracția fonetică, a vocalei e – de către – a – s-a ajuns la pierderea terminației ch/chi/ci/hi (ar fi sunat „baleach/chi/ci/hi) și a rezultat balea. Alte nume de familie pe care le-am întâlnit și despre care consider că au la bază numele vechi românesc valah/balac sunt: Voloh, Bulac, Balica, Bolea, Palea etc.

luni, 30 martie 2020

Vrajbă cu hipopotami


Nilul, fluviul sacru, denumit de vechii egipteni Hapi, a fost întotdeauna privit ca triumf al  vieții tumultoase  în lupta cu întunericul neființei. Mâlul fertil, adus de apele fluviului, reprezenta avantajul vieții în lupta cu nisipurile aride ale deșertului, iar egiptenii își considerau țara, pe bună dreptate,  un dar al Nilului.
Oamenii aduceau slavă fluviului și considerau demne de venerație viețuitoarele ce îl populau.  Bogăția Nilului a fost întotdeauna o atracție pentru vecinii egiptenilor ce locuiau oazele aridului deșert, dar și  pentru populațiile îndepăratate de peste ape, precum hycsoșii, care, învingându-i pe egipteni  au stăpânit pentru o perioadă pământurile din Nord, stabilindu-se în delta fertilă a fluviului. Conducătorii hycsoșilor din cetatea Avaris se considerau faraoni și erau rivali ai conducătorilor egipteni din Valea Nilului, adevărații faraoni din cetatea Teba, aflată la mai mult de 600 Km distanță.
Faraonul din Teba, Seqenenre Tao, supranumit Curajosul, nu a mai suporta umilința de a se supune conducătorului străin de la Avaris căruia îi plătea tribut și căuta să strângă armată pentru a elibera Delta Nilului de cotropitorii străini. Aflând intențiile lui Seqenenre Tao, conducătorul hycsoșilor a trimis solie la Teba.
În sala mare a palatului din Teba slujitorii faraonului pregăteau primirea solilor din Avaris. Conducătorul soliei se prezintă faraonului teban:
-Sunt Atu, trimis al marelui Apophis, fiul zeiţei cobre Udjat, regele perfect, stăpânul fără egal de la Hermopolis la Pi-Hathor, precum Avaris şi cele două râuri, cel care a supus toate ţările și față de care nu există ţări care să nu-i plătească tribut.
-Asteptăm cu nerăbdare vești bune izvorâte din înțelepciunea stăpânului tău de la Avaris, spuse Seqenrere.
-Măritul Apophis, stăpânul nostru, este cuprins de o neliniște apăsătoare. Briza blândă a nopților din Delta Nilului nu-i pot asigura odihna râvnită. Slujitorii curții nu reușesc să-i pregătească așternuturile astfel încât  somnul să-l găsească grabnic.
-Ne pare rău să aflăm despre tulburarea marelui Apophis, însă credem a fi peste puterile noastre de a rezolva cumva problemele sale, spuse faraonul Teban.
-Tulburarea stăpânului meu își are cauzele în țara voastră, chiar aici la Teba, afirmă solul hycsoșilor. Zgomotul produs de hipopotamii de aici este de vină pentru neliniștea faraonului de la Avaris. De aceea considerăm a fi în puterea lui Seqenrere a-i face pe plac lui Apophis ucigând animalele gălăgioase.
Hipopotamul avea un dublu rol pentru egiptenii antici. Era temut pentru comportamentul agresiv și imprevizibil, dar era și apreciat pentru devotamentul său în a-și proteja puii. Așadar, hipopotamul era perceput ca simbol al fricii, dar și al protecției. Faraonul teban a înțeles că a satisfice cererea lui Apophis înseamnă a atrage mânia zeiței-hipopotam Tawaret, iar refuzul este echivalent cu o declarație de război.  Seqenenre Tao, a ales războiul, iar urmașii săi, care au urmat această cale, vor fi faraonii care i-au alungat din Egipt pe străinii hycsoși.
din Cristian Marius Balea- Povestiri istorico-fantastice pentru copii